joi, 17 martie 2011

I’m sorry Japan

Samurai si ninja, Suzuky si Honda, sushi, florile de cires din filme, kamikatze, Toyota, aparate foto, tehnologie si traditie la un loc. Acestea sunt imaginile care imi vin in minte cand zic Japonia. Sunt incredibile imaginile cu aceasta tara in ruine si stirile cu zecile de mii de morti. Nenorocirile se abat una cate una si se pare nu se vor opri decat cand noaptea nucleara va cuprinde Tara Soarelui Rasare.
Dupa cutremurul de noua grade si tsunami-ul de 10 metri au inceput emisiile radioactive. Si ca totul sa fie complet a reinceput si iarna grea care va mai nimici din populatia care a ramas pe drumuri. Zapada care acopera ruinele nu aduce pacea, ci doar linistea dinaintea exploziilor. E greu de crezut ca toate acestea sunt actiunea singulara a naturii. Ca Japonia a disturbat atat de mult echilibrul.
Prea se potrivesc toate. O explozie bine plasata, intr-un tinut si asa zguduit de cutremure ar fi putut dezlantui toate aceste dezastre. Teoria aceasta nu este noua si desi se poate spune ca este o conspiratie, pare la fel de posibila ca si dezlantuirea naturii.
Dar cine ar avea interesul sa distruga Japonia, o tara linistita, neafectata foarte rau de criza si care statea pe un munte de bani si controla economia SUA. Aceiasi care au interesul sa rastoarne regimurile oarecum stabile si nu foarte totalitare din zona araba? Si care i-au redeschis gura lui Jirinovskyi , izolat de Putin in Siberia?
E posibil ca toata aceasta criza economica sa se termine intr-un razboi pentru resurse? Ramane de vazut.
Pana atunci : Imi pare rau Japonia!

Mandria de a fi român

Mai stie cineva notiunea termenului “mandria de a fi român”? Mai inseamna ea ceva sau e o forma fara fond? Ca un arhaism lingvistic despre care nimeni nu stie ce mai inseamna…
Si de ce nu suntem mandri? De ce nu stam cu capul sus in fata strainilor? De ce nu ne aparam tara si valorile nationale? De ce nu le promovam?

Ieri s-au intamplat doua lucruri ca doua palme date tarii si valorilor ei. Un epigon hortist, ajuns prim-ministru al Ungariei, Viktor Orban, a declarat: ‘Sa fie Ardealul cum a fost si natiunea ungara cum a fost’. Nu era o cugetare spusa la o bere, ci un mesaj transmis oficial pe teritoriul unui alt stat. In acelasi timp un cetatean care, culmea, lucreaza ca functionar la Directia Finantelor Publice Harghita, pe nume Barna Csibi, a obţinut de la primărie o aprobare pentru o "acţiune de informare publică", transformată apoi într-o "judecare" a lui Avram Iancu, "pentru crime împotriva secuilor", acesta - întruchipat de o păpuşă de cârpă - fiind apoi spânzurat în vecinătatea locului de joacă al unor copii.

Ce s-a intamplat cu cei doi? Nimic. Nici o actiune decisa a statului, nici o avalansa mediatica, nici o revolta a opiniei publice. NIMIC. In cazul lui Barna ar fi trebuit sa i se ridice cetatenia romana si fie deportat, iar in ceea ce-l priveste pe oficialul maghiar sa fie declarat persona non grata. La fel ca si in cazurile cu Nicolas Sarkozy si Silvio Berlusconi, sau cu cetateni ai altor tari care nu se marginesc sa ne jigneasca numele si traditiile la ei acasa, ci o fac chiar la noi. (Va mai aduceti aminte de cazul Teo Peter?). Nu e o atitudine doar a maghiarilor. Acestia ies in evidenta doar pentru ca sunt mai multi. Multe popoare ne trateaza in acest fel.

Si noi ce facem? Stam! Stam si ne uitam. Ne-am obisnuit sa se uite lumea la noi ca la urs in afara si ca la niste servitori la noi in tara. Faceti un experiment, si mergeti intr-un restaurant si comandati ceva in engleza si a doua zi mergeti in acelasi restaurant si comandati in romaneste. Sa vedeti diferenta. Asta inseamna ca ne simtim inferiori.

Dar de ce? Nu suntem noi urmasii lui Traian? Singurii care au pastrat denumirea de ‘romani’, care vorbim latina cel mai aproape de vechii locuitori ai imperiului roman, care aveam un regat dacic cand vecinii nostrii rataceau nomazi prin pustietatile din est? Nu suntem noi cei care le-am tinut piept tuturor imperiilor, atat din est cat si din vest? Nu suntem noi cei care avem cea mai frumoasa tara din zona cu relieful cel mai variat? Nu dintre noi s-au ridicat Aurel Vlaicu, Henry Coanda, Constantin Brancusi? Multe tari au putine lucruri cu care se pot lauda, le divinizeaza si le promoveaza peste tot (Stonehenge, Wild West, etc). Noi avem cu ce dar nu suntem in stare, le ingropam in loc sa le promovam. Iar daca cineva le batjocoreste, inchidem ochii ca niste slugi.

Vreau sa vad oameni care spun cu mandrie in afara ‘I am a Romanian citizen!’ si carora nu le mai este teama sa isi apere drepturile si valorile.